Schimb de experiență între studenții americani şi studenții moldoveni la asistenţă socială

Schimbul de experiență a fost posibil în cadrul programului „Winter Study Abroad” implementat de Departamentul de Asistenţă Socială, Universitatea din Buffalo, New York, SUA. Titlul programului a fost „Global perspective of Social Work from US to a post-Soviet country, Republic of Moldova”. Responsabila de program a fost Ana Niculăeş. Ea a fost lector la Facultatea de Psihologie, Psihopedagogie si Asistenţă Socială UPSM în perioada septembrie 2010 - decembrie 2012. În perioada ianuarie - mai 2013, ea a obținut bursa  Carnegie Fellowship Program şi şi-a continuat cercetarea pentru studiile ei de doctorat la Universitatea din Buffalo.  Departamentul de Asistenţă Socială de la Universitatea din Buffalo a invitat-o în calitate de profesor internațional pentru anul academic 2013-2014. Acolo ea a propus să organizeze un schimb de experiență între studenții americani şi studenţii moldoveni. Prima provocare a fost să argumenteze care ar fi beneficiul ca studenții americani să viziteze Republica Moldova. Programe similare au fost organizate în Italia, Anglia, Turcia, China, Japonia, Brazilia, India. Majoritatea persoanelor nu au auzit însă de Republica Moldova înainte de a o întîlni pe Ana şi, mai în glumă mai în serios, ea i-a provocat pe studenți să accepte invitația de a vizita o ţară, despre care ei nu știau nimic, nici măcar unde aproximativ se află pe hartă. Desigur, Ana le-a vorbit succint despre istoria, cultura, tradițiile si problemele sociale cu care se confruntă Moldova. Șase studenți au decis să accepte provocarea. Din discuțiile înainte de plecare, Ana a aflat că studenții americani erau interesați să analizeze problemele sociale din Moldova din perspectiva sărăciei. Lectura obligatorie în cadrul acestui program au fost rapoartele internaționale din ultimii ani referitor la educație, incluziune socială, practica asistenţei sociale în ţările post-socialiste, articolele din ziarele internaționale referitoare la influenţa Rusiei în Moldova şi blogurile voluntarilor americani de la Corpul Păcii care şi-au desfășurat activitatea în Republica Moldova.  În cazul studenților americani a fost important ca ei să afle cît mai mult despre Moldova pentru a asigura o acomodare cît mai graduală, astfel încît şocul cultural să nu aibă un impact devastator în primele zile.

Programul a încercat să echilibreze vizite de lucru în cadrul ONG-urilor, întîlniri cu studenți de la diferite universităţi, participare la seminare şi vizite cu scop cultural-turistic: muzee şi situri turistice. Iată un sumar al activităților si al întîlnirilor desfășurate în cele 10 zile în care studenții americani au fost în Moldova: AIESEC-organizatie pentru studenţi ASEM, Media Point Network, Organizația de tineret a partidului PLDM, Centru Parteneriat pentru Dezvoltare, turul orașului Chișinău, Mănăstirea Curchi, Orheiul Vechi, ONG „Gender Doc-M”, Muzeul Naţional de istorie a Moldovei, ONG „La strada”, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Catedra de Asitenţă Socială de la ULIM, Institutul de Marketing şi Sondaje în Moldova, ONG „Motivație”, „Keystone Moldova”, „Centrul de informare pentru muncitorii migranţi”, „CBS-Axa”, vinăria Mileştii Mici, Academia „Nicolae Dumitrescu”, proiectul „LeaderShe” şi desigur întîlnirea cu studenţii de la Asistenţă Socială de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”.

În cadrul întîlnirii de la UPSM „Ion Creangă”, dl Petru Negură a făcut o prezentare despre incluziunea socială a persoanelor fără adăpost din R. Moldova. După prezentare, studenții americani şi cei moldoveni au discutat despre domeniile de cercetare şi interesele lor profesionale, despre diferențele şi asemănările în sistemul de învăţămînt superior. Stundenţii americani au fost surprinși de asemănările numeroase dintre cele două sisteme de învăţămînt şi probeleme lor, ei aşteptîndu-se la mai multe deosebiri. Studenţii au făcut schimb de contacte şi sperăm că o astfel de întîlnire ar putea încuraja cooperări la nivel internațional dintre cele două catedre şi facultăţi.

Rezultatele programului au depășit așteptările studenților americani. Ei presupuneau că va fi o experiență bună, dar de fapt a fost una extraordinară pentru ei. Ei au rămas impresionați cît de deschiși şi ospitalieri sînt moldovenii, le-au plăcut foarte mult tradițiile noastre, mîncarea tradițională. Dar cred că cel mai mare impact le-au avut asupra lor întîlnirile cu persoanele cheie din Moldova care lucrează foarte mult pentru a implementa schimbări la nivel educațional, social, politic şi economic. Au fost inspirați de generația tînără care este activă şi care prin acțiunile de advocacy reușesc să facă schimbări, chiar dacă mici: atît timp cît există inițiative de acest fel, va exista şi speranță de îmbunătăţire. Studenţii americani au declarat că s-au îndrăgostit de Moldova si că în viitor planifică să o mai viziteze. 

SCHIMB DE EXPERIENŢĂ ON-LINE între studenţii la asistenţă socială de la Universitatea din Buffalo şi cei de la UPSM „Ion Creangă”

CETAS - 19/04/2013

În data de 19/04/2013, în cadrul CETAS, a avut loc o întâlnire între un grup de studenţi de la Universitatea Pedagogica de Stat „Ion Creanga” şi studenţi de la masterat de la asistenţa socială de la Universitatea din Buffalo, School of Social Work. Pentru a face posibilă legătura video şi audio on-line a fost folosit soft-ul Adobe Concept.

Tema acestei întâlniri a fost „Asistenţa socială oferită persoanelor cu dizabilităţi. Experienţa din Republica Moldova vs. experienţa din SUA ”

Participanţii: un grup de studenţi de la masterat.

Discuţia între studenţi de la UB SUA si UPS Chişinău a durat 2 ore si a cuprins mai multe subiecte legate de asistenta sociala oferita persoanelor cu dizabilităţi. Studenţii din SUA au fost interesaţi de situaţia actuală privind serviciile sociale pentru persoane cu dizabilităţi din Republica Moldova. Au avut ocazia să cunoască în general situaţia şi în special sistemul de îngrijire rezidenţiala pentru copii cu dizabilităţi, precum şi serviciile comunitare de alternativa dezvoltate in ultimii ani. Nicolae Beşliu a relatat studenţilor experienţa din cadrul Programului "Comunitate Incluzivă - Moldova" şi progresele privind dezinstitutionalizarea în Moldova. La rândul lor, profesori de la UB au menţionat faptul ca în SUA mai există servicii rezidenţiale pentru adulţi, însă se orientează mai mult pe sprijin in comunitate.

Un alt subiect discutat a fost cel legat de diagnosticare si tipologie privind dizabilitatea. Din ambele parţi au fost aduse exemple cum funcţionează sistemul de diagnosticare. Studenţii din SUA au relatat despre experienţa lor proprie de la nivelul Master în lucru cu persoane cu dizabilitati. La rândul lor, studenţii din Moldova au vorbit despre practica organizata la Facultate.

Imaginea profesiei de asistent social a fost un alt subiect discutat. De ambele parţi au fost aduse exemple cum aceasta profesie este promovata şi ce atitudine / percepţie are populaţia.

O provocare a fost tema legată de asigurarea unor servicii de calitate în contextul reducerii de buget în ambele ţări. Situaţia şi perspectiva este similară - orientarea către un sistem de servicii bazat pe comunitate şi reducerea costurilor din contul închiderii instituţiilor rezidenţiale.

Grupurile de self-advocacy a fost un subiect comun, deoarece de ambele parţi există iniţiative similare. Au fost aduse exemple, cum aceste grupuri sunt organizate şi funcţionează.

Ludmila (RM) a discutat un subiect legat de copii cu autism şi servicii pe care le oferă în RM. SUA a adus exemple de experienţa lor în legătura cu asemenea persoane.

La general s-a discutat despre sistemul de învăţământ în SUA şi RM, axată pe educaţie universitara.

În final, de ambele parţi au fost oferite mulţumiri si satisfacţii fiind de acord că asemenea discuţii sunt utile.

Îngrijirea persoanelor vîrstnice

Întîlnire cu Carolina Olaru,
Șefa Directiei municipale de Asistenţă Socială a sectorului Botanica, mun. Chişinău
CETAS, 25/10/2012

Direcţia noastră din sectorul Botanica are în subordine 35 asistenți sociali, dintre care angajați titulari sînt doar 23. Întrucît salariul e mic, nu ne permitem să angajăm mai mult personal. Totuşi, acum guvernarea s-a mai întors cu faţa spre noi şi ne-au mai mărit puţin salariile. Lucrătorii sociali, de obicei femei tinere, se ocupă cu aplicarea practică a îngrijirii.
Unul din serviciile de bază ale Direcţiei este îngrijirea socială la domiciliu, serviciu destinat persoanelor singuratice și inapți de muncă (în cea mai mare parte vîrstnici şi invalizi). Doar în sectorul Botanica, avem circa 700 persoane deservite la domiciliu. Fiecare lucrător social are în grija sa 10-15 persoane din această categorie, persoane care nu au rude, inclusiv peste hotare. Ele acordă sprijin moral, ajutor prin casă, în gospodărie. Persoanele de vîrsta a treia nu prea indrăznesc să solicite astfel de servicii. În fiecare an se reînnoiesc actele, uneori intervine decesul persoanei îngrijite. Pînă la urmă, lucratorii sociali cu timpul se "înrudesc" cu beneficiarii lor.
Pe lîngă acest seviciu, au mai apărut multe alte servicii suplimentare.
Din 2008, de cînd a fost aprobat managementul de caz, asistenţii sociali se ocupă cu depistarea persoanelor vulnerabile şi a celor aflate în risc. Serviciile noastre sînt mai mult axat pe intervenţie decît pe prevenire. Noi intervenim cu un plan individualizat conform managentului de caz, numai cu consimţămîntul persoanei de a fi cazat şi îngrijit. Direcţia se ocupă şi de instituţiile rezidenţiale. Uneori vin persoane ce solicită cazare, pentru că nu au cu cine comunica, se plictisesc singure. Asistentul social evaluează cazul şi dacă situaţia solicitantului este de aşa natură că nu poate fi ajutat altfel decît prin acordarea serviciului rezidenţial, se recomandă cazare. Mai oferim şi servicii de cantine sociale. Multe persoane vin la aceste cantine pentru a se socializa, a comunica, unele chiar vin să-şi caute aici perechea. Acceptăm această situaţie ca fiind una pînă la urmă normală. Acordăm şi taloane de frizerie. Unele bătrîne vor însă coafură „permanent”.
În 2008 a fost adoptată legea ajutorului social. Această lege a fost gîndită pentru depistarea persoanelor celor mai vulnerabile. Dar această lege a provocat şi multe nemulţumiri. Practic li s-a spus: doriţi ajutor social, mergeţi la Dorecţie şi veţi primi. Şi au venit o mulţime de solicitări. A trebuit să dăm răspuns negativ la 70% din toate solicitările, în cazul în care solicitanţii nu suplineau condiţiile necesare pentru a primi ajutorul social. Cazurile se evaluează conform unui set de indicatori obiectivi ("proxy"). Avem o bază de date unitară computerizată, accesibilă în reţea. Pe viitor lucrul nostru se va uşura datorită acestei baze de date computerizate.

Trebuie să lucrăm cu populaţia, cu mentalitatea oamenilor. Unele persoane solicitante au probleme psihiatrice. Unii asistenţi sociali se sperie, îşi pierd răbdarea în lucrul cu beneficiarii. Dar e un lucru foarte interesant. În comune, angajaţii în asistenţă socială nu sînt chiar specialişti. Direcţia de asistenţă socială din sectorul Botanica are şi două comune, Băcioi şi Sîngera. S-a verificat şi s-au depistat multe fraude. Unii beneficiari fraudează pentu a influenţa decizia alocării ajutorului social. Unii vin cu 5 copii si primesc refuz şi apoi apar şi zic că au 6 copii, zic că între timp l-au mai făcut şi pe al 6-lea, poate măcar acum vor primi ajutor social. Asistenţii sociali (majoritatea femei tinere) nu sînt foarte protejaţi în munca lor. Multe dintre ele se simt în insecuritate cînd merg pe teren, unii beneficiari se comportă abuziv.
Programul „Bătrînețe fără tristeţe” propune o gamă de servicii foarte interesante pentru persoanele de vîrsta a treia. Se organizează tot felul de şezători, cercuri de cîntat, cursuri de limbă, excursii, teatru, se studiază biblia. Beneficiarii vin la noi şi nu mai vor să meargă acasă. Nu poţi sa-i alungi acasă. Unii beneficiari vin chiar din sate, de cine ştie unde. Unii au şi casă, gospodarie. Vin aici, în condiţii de „cazarmă” şi nu vor să se întoarcă acasă.

Noi intervenim cu mult succes, dar trebuie să învăţăm să şi prevenim. Teoria pe care o învăţaţi aici şi practica din teren poate face un amestec foarte reuşit.
Oamenii noştri au altfel de mentalitate decît cei din alte ţări. E nevoie să se ducă cîteva generaţii pentru ca să se producă o schimbare de mentalitate, pentru ca să putem acţiona în conformitate cu cerinţele şi etica asistenţei sociale moderne. Pînă atunci trebuie să lucrăm cu ce avem.

Hărţile mentale şi organizarea proiectului de cercetare (cu ajutorul programului MindManager)

Prezentare de Vitalie Popescu, M.A. Psihologie Organizatională

Au participat membrii clubului CETAS, lectorii de la Catedra de Asistenţă Socială, doctoranzii, membrii atelierului PLURAL, studenţii la master. 

Despre MindManager:

Acest program vă este util pentru mai multe lucruri: pentru a planifica anumite activităţi, pentru pregătirea lecţiilor, seminarelor, reuniunilor. Cu ajutorul lui veţi putea dezvolta şi gestiona proiecte, face brainstorming, analiza structural o situaţie. La fel, el este perfect pentru organizarea proiectelor de cercetare, conspectarea lecţiilor, cărţilor şi pentru multe, multe alte lucruri legate de activitatea didactico-ştiinţifică.

MindManager e un produs unic care ne ajută într-un mod intuitiv şi revoluţionar să ţinem sub control orice proiect – de cercetare, de studiu, de creaţie, de acţiune cu caracter general. Avantajul lui este să combine gândirea logică cu aranjarea „neuronală” a informaţiei pentru ca utilizatorul să poată uşor să găsească ceea de ce are nevoie şi să facă operaţiile necesare.

Unul dintre obiectivele programului este managementul de proiecte. Esenţa programului este un grafic mişcător care poate ascunde sau scoate la iveală tone de informaţii grafice, textuale, imagini, fişiere. Acestea vă sunt la îndemână chiar dacă stau „aruncate” peste tot prin computer.

MindManager este un program care se bazează pe metoda de Mind Mapping (Hărţi Mentale) a lui Tony Buzan.

Ce sunt Hărţile Mentale?

Hărţile mentale sunt instrumente grafice care folosesc cuvinte, linii, culori, imagini şi legături logice pentru a stimula şi facilita dezvoltarea ideilor şi organizarea informaţiei.

Tony Buzan a dezvoltat de 25 de ani conceptul de hartă mentală, hartă pe care el o considera drept o fotografie a gândurilor noastre. Mind Map sunt diagrame colorate, trans-relationale, care prezinta intr-o mai bună organizare felul în care se generează “potecile” noastre mentale şi felul în care se organizează mai bine informatţa pentru a fi reţinută şi greu de uitat. El a ajuns la concluzia că limbajul creierului nu este engleza, nu este japoneza sau germana, ci este limbajul imaginilor si asocierilor, toate generate prin linii curbe. De ce linii curbe? Pentru că acesta este modul natural, firesc, în care este organizată natura, lumea şi creierul nostru nu poate face excepţie. Priviţi cum cresc copacii sau curg râurile...

Prezentarea proiectului de teză al lui Vitalie Popescu (la această fază de început) în MindManager:

Homosexualitatea: stereotipuri și argumente (seminar)

Natalia Ursu, coordonator de program, Centrul GenderDoc-M

Orientarea sexuală – component al sexualităţii umane, se caracterizează prin atracţie constantă, care durează:

• Emoţională
• Sexuală
• Afectivă (omul nu poate s-o controleze)
• Erotică (omul n-o poate controla)
• Sentimentală

(Toată gama de emoţii şi sentimente pe care le simte o persoană faţă de altă persoană)

faţă de persoane de un anumit gen.

În cazul cînd lipseşte cel puțin una din aceste componente, nu putem vorbi de orientare sexuală.

Comportament sexual (homosexual, bisexual): atunci cînd persoana simte nevoia de a-şi degaja energia sexuală (ex.: în locuri de detenţie, armată, pentru bani); Cînd omul vine într-un mediu normal, el va duce o viță pe care a dus-o și pînă la detenție. Aceasta nu-l face mai puţin heterosexual decît este.

Homosexuali care au un comportament heterosexual (sub presiunea socială).

Componentele sexualităţii umane:

• Sexul biologic (Cum s-a născut: Băiat sau Fată)
• Identificarea sexuală (cu cine se identifică persoana? B sau F) Numai persoana singură poate să se identifice ca B sau F
• Orientarea sexuală (spre ce gen este orientată?)
• Rolul social al genurilor (atribuirea unui comportament considerat normal în societate, în funcție de gen, masculin sau feminin. Ex.: Unii consideră că bărbații trebuie să facă bani, iar femeia stă acasă. Se simte o tendinţă de schimbare.
  
  
  
  
  

Tipurile orientării sexuale:

1. Heterosexuală (atracţia faţă de persoane de sex opus)
2. Homosexuală (atracţia faţă de persoane de acelaşi sex)
3. Bisexuală (atracţia faţă de persoane de ambele sexe) Persoana este aptă de a simți atracție față de reprezentanții ambelor sexe (…)

Fiecare om poate să-şi aleagă orientarea sexuală?

Cînd aţi simţit primul fior (sexual) de la atingere (9-12 ani)? Tu ai ales să simţi ceea ce simţeai?

(A fost ceva ce nu putea fi controlat, ceva inconştient, respectiv nu putea fi rezultatul unei alegeri conștiente)

• Orientarea sexuală nu este o opţiune, ci este o diversitate firească a fiinţei umane. Ea nu poate fi aleasă în mod intenţionat de către persoană.
• În perioada adolescenţei persoana începe să simtă că e diferită de ceilalţi.
• Homosexualii nu devin mai mulţi la număr, ei devin mai vizibili. (5-7% gay, 4-5% lesbiene – este o constantă)
• Orientare sexuală şi comportament homosexual. Dacă nu este posibilitate de avea relaţii cu persoane de sex opus un timp îndelungat. Degajarea energiei sexuale acumulate (armată, penitenciare…)

Cauzele homosexualităţii:

• Discuţiile nu au ajuns la un numitor comun. Nu există o singură cauză
• Există o mulţime de teorii referitor la apariţia orientării sexuale în general.
• Factorii hormonali, genetici sau înnăscuţi şi la experienţele trăite în prima copilărie.
• Orientarea sexuală este modelată în majoritatea cazurilor în copilărie prin îmbinarea complexă şi complicată a factorilor biologici, psihologici şi sociali.
• Concluziile la care au ajuns savanţii:

Orientarea homosexuală face parte din esenţa personalităţii, la fel ca şi heterosexualitatea pentru alte persoane.

Homosexualitatea nu mai este considerată o boală

- 1975: Asociaţia Psihologilor Americani au exclus Homosexualitatea din registrul bolilor psihice.

- 1993: homosexualitatea - exclusă din lista bolilor şi de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Schimbarea orientării sexuale, este oare posibilă (și eficientă)?

• În 1990, Asociaţia psihologilor Americani: terapia/tratamentul de schimbare a orientării sexuale este considerată ineficientă.
• Schimbarea orientării sexuale nu înseamnă pur şi simplu schimbarea comportamentului sexual, dar şi schimbarea vieţii sentimentale şi sexuale, restructurarea a ceea ce crezi despre tine şi rolul tău în societate.
• Specialiştii se întreabă dacă este corect din punct de vedere etic să încerci să modifici prin terapie/tratament o trăsătură care nu prezintă o tulburare psihică şi care are o mare importanţă pentru persoană.

Homosexualii sunt prezenți/-te în toate grupurile sociale. Printre ei sunt

• persoane tinere
• persoane în vîrstă
• de culoare
• invalizi
• minorităţi naţionale
• mulţi din ei au copii
• activează în diferite domenii
• fac parte din diferite confesiuni religioase

Forme de discriminare a persoanelor LGBT:

- sunt opriţi pentru verificarea actelor

- discriminaţi datorită stilului lor de viaţă

- discriminaţi din partea societăţii

- discriminaţi din partea statului prin diverse legi, acte normative, practici juridice

- din partea persoanelor cu funcţie, instituţii de stat – aplicarea măsurilor de constrîngere

- din partea instituţiilor private, persoanelor fizice şi juridice, politicienilor, prin luări de cuvînt discriminatorii

Metode de discriminare:

- violenţă fizică, psihologică, tortură, omoruri, reţineri şi arestări ilegale,

- interzicere şi inspecţia locurilor de întâlniri ale persoanelor LGBT

- şantajarea persoanelor LGBT, escrocherie;

- refuzul de a acorda protecţie juridică necesară în cazul ameninţărilor;

- evidenţa membrilor comunităţii LGBT;

- violarea drepturilor la asociere, libera exprimare, informare;

- probleme la angajarea în câmpul muncii;

- probleme la ocuparea funcţiilor publice şi participarea la treburile publice;

• predarea subiectului despre homosexualitate ca perversiune sexuală sau abatere de la normal.

Ce doresc persoanele LGBT?

- Persoanele LGBT doresc doar egalitate în drepturi, dreptate socială şi recunoaşterea şi acceptarea vieţii lor private.

- Ei nu cer anumite privilegii, doresc doar să-şi găsească locul în societate, să devină prieteni, colegi, fraţi şi surori, fii şi fiice, parteneri, părinţi.  

Veaceslav, 30 ani

P.N.: Cum te împaci cu ideea pe care şi-o fac oamenii despre homosexuali?

V.M: Eu îmi aleg oamenii cu care comunic şi mai ales cărora le destăinui identitatea mea sexuală. Eu vin dintr-o localitate rurală şi sînt al cincilea copil în familie, unde am primit aceeaşi educaţie ca şi toţi fraţii mei. Totuşi, din copilărie am dat preferinţă păpuşilor, deseori mă deghizam în hainele şi pantofii mamei, iar la 14 ani, cînd am avut primele mele vise erotice, eroii lor au fost bărbaţi. Îmi era greu să înţeleg de ce mi se întâmplă acest lucru, pentru că nu ştiam ce înseamnă toate acestea. Nu aveam surse de informaţie suficiente, iar despre homosexualitate auzeam doar păreri negative. Am început să lupt cu mine însumi, am încercat chiar să am iubite fete, dar în zadar. Am încercat să fac parte din normă, să mă conformez cu corpul meu biologic şi cu ideea pe care şi-o fac oamenii despre el. Odată venit la Chişinău, la colegiu mi-a fost şi mai greu; trebuia să mimez bărbăţia şi să ascund privirile care uneori mă trădau. Asta pînă în momentul în care am intrat în comunitatea gay, mi-am făcut un iubit şi am înţeles că pot să trăiesc aşa cum sînt fără să mă mint pe mine însumi. A trebuit desigur să vorbesc şi cu părinţii. Mama a aflat prima despre acest lucru. Iniţial a fost şocată, mi-a cerut să redevin „normal”, iar într-un final s-a împăcat cu ideea. Tot ea m-a ajutat să le mărturisesc şi fraţilor mei. La început ei mi-au interzis să mărturisesc cuiva din străini acest lucru. Abia după ce unul dintre ei a plecat la muncă în străinătate, mi-a trimis o scrisoare, în care m-a rugat să-l iert şi să-mi trăiesc viaţa aşa cum cred, să fiu ceea ce sînt fără să-mi fie frică. M-a emoţionat foarte mult această scrisoare.

N.E.: Au fost momente în care te-ai simţit marginalizat sau maltratat de societate pentru că eşti gay?

V.M: Am fost maltratat de poliţie. Eram într-un loc tradiţional de întâlnire a gay-lor, cînd am fost arestat de poliţie şi am fost ameninţat că voi trece prin cele mai groaznice chinuri, că voi fi bătut şi că mă voi sătura de... iubire bărbătească. Mi s-a confiscat telefonul mobil fără vreo explicaţie, iar pentru a-l recupera trebuia să achit o sumă de bani. Atunci chiar mi-a fost frică de ce ar fi putut să mi se întâmple, aşa că l-am anunţat pe preşedintele GenderDoc-M. Cu susţinerea lui şi a organizaţiei i-am declarat la poliţie pe cei care m-au maltratat şi şantajat, deşi mi-a fost greu s-o fac, pentru că a trebuit să recunosc public că sînt gay. Aceşti poliţişti au fost pedepsiţi pe cale administrativă şi eliberaţi din funcţie pe un termen de doi ani, fiind obligaţi să-mi plătească şi o recompensă. Eu i-am iertat. Totuşi, din cauza acestui incident eu mi-am pierdut slujba, care era atunci unica mea sursă de existenţă.

N.E.: Astăzi te simţi integrat în societate?

V.M.: Da, mă simt integrat: în primul rînd mi-am găsit un nou cerc de prieteni prin intermediul GenderDoc-M. E drept că în satul meu de baştină încă mai ascund faptul că sînt gay. Mă bucur totuşi enorm că familia m-a acceptat așa cum sînt.

(extras din revista Punkt, nr. 22, 2008)

Prof. David Harrison: Cum sînt organizate cluburile studenţeşti în SUA?

La această reniune CETAS, profesorul W. David Harrison (Universitatea din Carolina de Est) a povestit studenţilor cum funcţionează un club studenţesc în universităţile din SUA.

În primul rînd, cluburile studenţeşti, de exemplu clubul studenţilor la asistenţă socială de la Universitatea din Carolina de Est, sînt organizate exclusiv de studenţii înşişi. Studenţii organizează şedinţele clubului, diverse acţiuni colective, orientate cu precădere în beneficiul studenţilor (pentru apărarea drepturilor lor). Un profesor-tutore va avea grijă să ajute studenţii din clubul respectiv, în caz de necesitate.Clubul studenţesc îşi poate asuma anumite funcţii de „sindicat”, de exemplu pentru a cere administraţiei facultăţii sau universităţii anumite lucruri (să zicem să li se permită să-şi aleagă sau să-şi schimbe doimeniul sau locul de practică, conform preferinţelor). În cadrul şedinţelor clubului studenţesc, se discută de obicei teme de specialitate, mai ales teme „incomode” din societatea americană şi felul în care viitorii specialişti formaţi la universitatea respectivă ar putea influenţa în bine aceste lucruri. Căci, aşa cum susţine prof. Harrison, asistentul social are drept misiune să-i ajute pe cei nevoiaşi, dar şi să-i „deranjeze” pe cei care se simt confortabil (în sensul că asistenţa socială nu este doar un instrument de control asupra populaţiei, ci ea produce un discurs critic care ţinteşte realizarea unei schimbări sociale).

O altă funcţie pe care un club studenţesc în SUA şi-o poate asuma este evaluarea profesorilor de la facultate. În SUA procesul de evaluare a profesorilor de către studenţi a fost instituţionalizat începînd cu anii 1980. Profesorii sînt evaluaţi de către studenţi conform unor criterii precise, obiective, prin completarea anonimă a unui chestionar, în mijlocul sau la sfîrşitul semestrului. Aceste evaluări făcute de studenţi sînt luate în consideraţie la modul cel mai serios de către administraţia facultăţii, astfel încît dacă o evaluare a unui profesor este mai degrabă rea, aceasta poate duce la scăderea salariului acestuia, iar situaţia lui poate fi discutată în cadrul şedinţelor de departament (catedră). Acest proces de evaluare poate avea, ce-i drept, drept efect încurajarea unei concepţii de predare bazate pe formă (metodele de predare accesibile, distractive sînt adesea preferate de studenţi) şi mai puţin pe fond (conţinut). Totuşi, procesul de evaluare a profesorilor de către studenţi este cu siguranţă un factor important de democratizare a învăţămîntului universitar. Sugestia prof. Harrison faţă de particpanţii CETAS a fost ca acest club să iniţieze un proiect de evaluare a profesorilor de la facultate. Profesorii facultăţii vor fi cu siguranţă interesaţi de opinia studenţilor asupra felului în care ei predau.

Apoi, prof. Harrison a vorbit despre strategiile pe care asistenţa socială le aplică în SUA pentru a preveni fenomenul violenţei din societate, în multiplele ei manifestări. Se promovează pe larg campanii de informare şi sensibilizare: de exemplu se pun inscripţii pe anumite produse cu mesaje anti-violenţă şi se afişează panouri în instituţii cu drepturile angajaţilor sau ale copiilor. Un astfel de proiect de informare a drepturilor de către copii a fost promovat acum cîţiva ani în şcolile din Estonia. Un mare rol în prevenirea violenţei îl au şi organizaţiilr non givernamentale.

Profesorul David Harrison le-a urat participanţilor acestei reuniuni CETAS ca începînd cu următoarea reuniune să-şi ia asupra lor organizarea activităţilor Centrului, organizînd şedinţe într-un mod informal (nu ca pe nişte lecţii), intereant şi util pentru toţi.

Abuzul și neglijența față de copii: Ana Niculăeș și Diana Teberneac (AMICUL)

La ședința CETAS din 27 octombrie au fost prezenți 21 studenti și 4 cadre universitare. Tematica generală a fost "Prevenirea și asistența socială în cazurile de abuz și neglijare a copiilor". În prima parte lectorul Ana Niculăeș a făcut o prezentare pe tema „Abuzul față de copii”, combinînd diferite abordări din domeniul asistenței sociale si psihologiei. Apoi, a fost prezentată experiența Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (Programul AMICUL). În partea a doua, dna Diana Teberneac a prezentat activitatea Programului AMICUL și a pus accent pe activitatea asistentului social ca membru al echipei interdisciplinare. La final, participanților le-au fost distribuite materiale de sensibilizare și informare cu privire la prevenirea și implicarea asistenților sociali în cazuri de abuz față de copii. Ambele prezentări au fost de o mare valoare pentru participanți din mai multe considerente: relatarea experienței unui Program unic în Moldova, prezentarea problemei din aspecte interdisciplinare și argumentarea necesității implicării active a asistenților sociali la depistarea și referirea cazurilor de abuz și neglijare.

Aici puteți viziona prezentarea Anei Niculăeș „Rolul asistentului social in prevenirea maltratarii si neglijentei la copii”.