Îngrijirea persoanelor vîrstnice

Întîlnire cu Carolina Olaru,
Șefa Directiei municipale de Asistenţă Socială a sectorului Botanica, mun. Chişinău
CETAS, 25/10/2012

Direcţia noastră din sectorul Botanica are în subordine 35 asistenți sociali, dintre care angajați titulari sînt doar 23. Întrucît salariul e mic, nu ne permitem să angajăm mai mult personal. Totuşi, acum guvernarea s-a mai întors cu faţa spre noi şi ne-au mai mărit puţin salariile. Lucrătorii sociali, de obicei femei tinere, se ocupă cu aplicarea practică a îngrijirii.
Unul din serviciile de bază ale Direcţiei este îngrijirea socială la domiciliu, serviciu destinat persoanelor singuratice și inapți de muncă (în cea mai mare parte vîrstnici şi invalizi). Doar în sectorul Botanica, avem circa 700 persoane deservite la domiciliu. Fiecare lucrător social are în grija sa 10-15 persoane din această categorie, persoane care nu au rude, inclusiv peste hotare. Ele acordă sprijin moral, ajutor prin casă, în gospodărie. Persoanele de vîrsta a treia nu prea indrăznesc să solicite astfel de servicii. În fiecare an se reînnoiesc actele, uneori intervine decesul persoanei îngrijite. Pînă la urmă, lucratorii sociali cu timpul se "înrudesc" cu beneficiarii lor.
Pe lîngă acest seviciu, au mai apărut multe alte servicii suplimentare.
Din 2008, de cînd a fost aprobat managementul de caz, asistenţii sociali se ocupă cu depistarea persoanelor vulnerabile şi a celor aflate în risc. Serviciile noastre sînt mai mult axat pe intervenţie decît pe prevenire. Noi intervenim cu un plan individualizat conform managentului de caz, numai cu consimţămîntul persoanei de a fi cazat şi îngrijit. Direcţia se ocupă şi de instituţiile rezidenţiale. Uneori vin persoane ce solicită cazare, pentru că nu au cu cine comunica, se plictisesc singure. Asistentul social evaluează cazul şi dacă situaţia solicitantului este de aşa natură că nu poate fi ajutat altfel decît prin acordarea serviciului rezidenţial, se recomandă cazare. Mai oferim şi servicii de cantine sociale. Multe persoane vin la aceste cantine pentru a se socializa, a comunica, unele chiar vin să-şi caute aici perechea. Acceptăm această situaţie ca fiind una pînă la urmă normală. Acordăm şi taloane de frizerie. Unele bătrîne vor însă coafură „permanent”.
În 2008 a fost adoptată legea ajutorului social. Această lege a fost gîndită pentru depistarea persoanelor celor mai vulnerabile. Dar această lege a provocat şi multe nemulţumiri. Practic li s-a spus: doriţi ajutor social, mergeţi la Dorecţie şi veţi primi. Şi au venit o mulţime de solicitări. A trebuit să dăm răspuns negativ la 70% din toate solicitările, în cazul în care solicitanţii nu suplineau condiţiile necesare pentru a primi ajutorul social. Cazurile se evaluează conform unui set de indicatori obiectivi ("proxy"). Avem o bază de date unitară computerizată, accesibilă în reţea. Pe viitor lucrul nostru se va uşura datorită acestei baze de date computerizate.

Trebuie să lucrăm cu populaţia, cu mentalitatea oamenilor. Unele persoane solicitante au probleme psihiatrice. Unii asistenţi sociali se sperie, îşi pierd răbdarea în lucrul cu beneficiarii. Dar e un lucru foarte interesant. În comune, angajaţii în asistenţă socială nu sînt chiar specialişti. Direcţia de asistenţă socială din sectorul Botanica are şi două comune, Băcioi şi Sîngera. S-a verificat şi s-au depistat multe fraude. Unii beneficiari fraudează pentu a influenţa decizia alocării ajutorului social. Unii vin cu 5 copii si primesc refuz şi apoi apar şi zic că au 6 copii, zic că între timp l-au mai făcut şi pe al 6-lea, poate măcar acum vor primi ajutor social. Asistenţii sociali (majoritatea femei tinere) nu sînt foarte protejaţi în munca lor. Multe dintre ele se simt în insecuritate cînd merg pe teren, unii beneficiari se comportă abuziv.
Programul „Bătrînețe fără tristeţe” propune o gamă de servicii foarte interesante pentru persoanele de vîrsta a treia. Se organizează tot felul de şezători, cercuri de cîntat, cursuri de limbă, excursii, teatru, se studiază biblia. Beneficiarii vin la noi şi nu mai vor să meargă acasă. Nu poţi sa-i alungi acasă. Unii beneficiari vin chiar din sate, de cine ştie unde. Unii au şi casă, gospodarie. Vin aici, în condiţii de „cazarmă” şi nu vor să se întoarcă acasă.

Noi intervenim cu mult succes, dar trebuie să învăţăm să şi prevenim. Teoria pe care o învăţaţi aici şi practica din teren poate face un amestec foarte reuşit.
Oamenii noştri au altfel de mentalitate decît cei din alte ţări. E nevoie să se ducă cîteva generaţii pentru ca să se producă o schimbare de mentalitate, pentru ca să putem acţiona în conformitate cu cerinţele şi etica asistenţei sociale moderne. Pînă atunci trebuie să lucrăm cu ce avem.